La 23 iunie 1990, Republica Moldova își proclama suveranitatea – un gest politic care a deschis drumul spre independență, dar și către o tranziție lungă, adesea dureroasă. Astăzi, la 35 de ani distanță, economistul Veaceslav Ioniță aduce în prim-plan nu doar simbolismul momentului, ci și transformările economice profunde care au redefinit țara.
Potrivit analizei sale, Moldova nu mai este doar o țară care „aspiră”, ci una care începe să construiască – lent, dar cu direcție. În 1995, exporturile de servicii abia atingeau 100 de milioane de dolari. În 2025, acestea vor depăși 3 miliarde, cu o balanță comercială pozitivă de peste 1 miliard de dolari anual, constantă din 2011 încoace.
Avuția netă a populației – adică totalul bunurilor deținute de cetățeni, de la locuințe la terenuri și economii – a crescut de la 2 miliarde USD în 1991, la peste 86 de miliarde în 2025. În medie, un locuitor are astăzi 25.000 USD, față de doar 600 USD la începutul anilor ’90.
Agricultura, odată principalul angajator al țării, s-a modernizat radical. Dacă în anul 2000 aproape 770.000 de moldoveni lucrau în agricultură, astăzi mai sunt activi doar 140.000. Cu toate acestea, producția agricolă globală a crescut cu 50%, iar productivitatea pe cap de angajat s-a mărit de opt ori.
Un alt salt remarcabil este înregistrat în nivelul salariilor. În anul 2000, salariul mediu era de doar 35 euro pe lună – de 35 de ori mai mic decât în zona euro. În 2025, acesta va atinge 840 euro/lună, iar decalajul față de UE s-a redus la 3,5 ori.
Dar, dincolo de statistici, Ioniță subliniază o schimbare de fond: libertatea de mișcare și accesul la lumea liberă. Cetățenii Moldovei pot astăzi călători fără vize, pot studia, munci sau reveni acasă fără să mai plătească taxe umilitoare sau să stea la cozi. Iar poate cel mai important: pot avea opinii, pot vota și pot alege.
„Libertatea nu înseamnă doar independență declarată, ci și oportunitatea reală de a merge, a lucra, a trăi și a te întoarce. Asta înseamnă progres”, conchide economistul.
După 35 de ani de construcție democratică și economică, Moldova rămâne o țară în tranziție – dar nu una în derivă.
