Republica Moldova cultivă, în medie, circa 15 mii hectare de sfeclă de zahăr, însă în ultimii ani suprafețele s-au redus, până la 11 mii hectare. În 2022 s-au cultivat 11,7 mii hectare, iar în 2023 doar 10,7 mii hectare, arată analiza economistului Iurie Rija.
Potrivit acestuia, scăderea a fost determinată în principal de costurile ridicate asociate acestei culturi. Sfecla de zahăr necesită o cantitate mare de îngrășăminte, iar scumpirea resurselor energetice din 2022 a făcut ca mulți agricultori să prefere alte culturi cu cheltuieli mai mici.
Pentru 2024 însă, perspectivele sunt mai optimiste. Cele două fabrici de zahăr din țară au contractat aproape 14 mii hectare pentru cultivarea sfeclei, ceea ce înseamnă o creștere a interesului fermierilor. Evoluția este susținută și de faptul că, spre deosebire de alte produse, prețul zahărului a înregistrat cmajorări în 2022 și 2023, pe fondul deficitului din Europa.
Totuși, Rija atrage atenția că tendința ascendentă trebuie privită cu precauție. Intrările pe piața europeană a unor cantități mari de zahăr ieftin din Ucraina ar putea genera scăderi de preț în următorii ani.
În prezent, producția internă de zahăr variază între 60 și 100 de mii de tone anual, acoperind consumul național estimat la 75–80 mii tone. În anii mai buni, rămâne chiar un surplus de 10–20 mii tone pentru export. Cea mai mare producție s-a înregistrat în 2021 – circa 100 mii tone, cu stocuri de 25–30 mii tone la finele anului, însă interdicția de export impusă în 2022 a menținut prețurile stabile și a acoperit deficitul din anii următori.
La capitolul comerț exterior, importurile de zahăr depășesc exporturile. În 2023 au fost importate 45 de tone și exportate doar 117 kg. Între 1 ianuarie și 13 martie 2024, importurile au însumat 25 de tone, față de doar 110 kg exportate. În același timp, prețul mediu la import a urcat în 2023 la 32,07 lei/kg (+29,3% față de 2022), dar deja în 2024 s-a ieftinit până la 23,34 lei/kg.
Printre importatori se numără companii precum Petrom-Moldova SRL (19 mii tone în 2023), dar și organizații religioase și fundații de binefacere. Țările furnizoare sunt: SUA, Slovacia, România, Olanda, Germania și Ucraina.
Exporturile moldovenești sunt aproape inexistente: în ultimii patru ani, cel mult o tonă pe an (în 2020), realizate de doar trei companii – Haruz-Grup SRL, Seventh Sky SRL și Qutezal Group SRL. Explicația e simplă: cererea internă ridicată absoarbe aproape toată producția, iar prioritatea rămâne satisfacerea pieței locale.
