Dacă rezultatul războiului ar putea fi determinat de aruncarea unei monede, taberele ar fi clare: democrațiile ar dori ca Ucraina să câștige, autocrațiile ar dori ca ea să piardă, scrie „The Guardian“. Dar rezultatele politice din lumea reală nu sunt atât de binare. Ele se încadrează de obicei pe un spectru între anihilare și victoria totală.
Acest lucru lasă democrațiile împărțite în cel puțin trei tabere: cea vorbitoare de limba engleză, cea din vestul Europei și cea din estul Europei minus Ungaria. Ceea ce Putin numește „vestul colectiv”, toți vor ca Ucraina să câștige. Dar nu neapărat în aceeași măsură.

Pentru Polonia și țările baltice problema este simplă. Vor ca victoria Ucrainei să fie fără echivoc. Avantajele ar fi atât materiale, cât și psihologice.

O înfrângere categorică a Rusiei ar avantaja cel mai mult Europa de Est în frunte cu Polonia, transformând regiunea dintr-o periferie într-o contrapondere la Europa de Vest, implicată într-o alianță mai strânsă cu SUA contra Chinei.

Victoria Ucrainei ar putea aduce și schimbarea de regim în Belarus – a doua piesă lipsă din proiectul istoric al Intermarium, un tampon al țărilor aliate care se întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră pentru a contrabalansa puterea Rusiei.

O regiune unită în Europa de Est, cu o capacitate umană și economică de peste 100 de milioane de cetățeni, ar putea compensa dominația vechii Renanii în UE.

Această posibilitate este motivul pentru care Kremlinul subminează sistematic potențialul regiunii. Retorica ei tratează Ucraina ca pe nimic altceva decât un depozit al folclorului țărănesc slav, o superputere doar în meșteșuguri. În realitate, Ucraina, locul de naștere al lui Serghei Prokofiev și Serghei Korolev, părintele explorării spațiale sovietice, găzduiește zone de resurse naturale neexploatate, un potențial de energie fără emisii, unele dintre cele mai fertile soluri ale continentului, o industrie spațială și aviatică care a a construit cel mai mare avion din lume și lideri politici care impun respect în toată Europa.