Țările din Europa s-au convins de greșelile făcute în ultimele decenii, când au devenit dependente de petrolul, gazele naturale și alți combustibili din Rusia. După invazie, piața UE s-a schimbat total, impunând sancțiuni Moscovei. Cu toate astea, o țară NATO, Turcia sfidează Occidentul, iar Rusia va controla energia nucleară din această țară în următorii 80 de ani.
Rusia construiește prima centrală nucleară din Turcia, la Akkuyu, iar pe 27 aprilie 2023, Vladimir Putin ar putea fi prezent la inaugurarea primului reactor realizat de către firma de stat Rosatom de la Moscova, potrivit Investing.
În mai 2023, primul reactor nuclear din Turcia va primi primul său combustibil proaspăt. Centrala nucleară Akkuyu – care include patru unități de reactoare VVER-1200 proiectate de Rusia – este de așteptat să fie complet operațională până în 2026. Dar acest progres are loc pe fondul preocupărilor tot mai mari cu privire la stabilitatea cooperării nucleare turco-ruse.
Turcia importă deja gaze naturale din Rusia, iar acordul nuclear ar crea mai multă dependență de Rusia – pentru tehnologia nucleară, combustibil nuclear și formarea personalului pentru operarea centralei nucleare.
În anul 2010, Turcia și Rusia au semnat un acord de cooperare nucleară. Ca parte a acordului, Rosatom va fi autorizată să construiască, să dețină și să opereze centrala nucleară Akkuyu cu o durată de viață de 60 de ani — plus o posibilă prelungire cu 20 de ani — până la dezafectarea acesteia, de care va fi, de asemenea, responsabilă Rosatom.
Rosatom va furniza, de asemenea, combustibilul și va gestiona deșeurile generate, ajutând în același timp Turcia să formeze capitalul uman necesar. În schimbul tuturor acestor servicii, Turcia va furniza gratuit energie centralei Akkuyu și se va angaja să cumpere energie electrică generată timp de 15 ani la o rată fixă de 12,35 cenți de dolar pe kilowatt-oră, conform The Bulletin.
Având în vedere costurile pentru construcția, exploatarea și întreținerea centralei, precum și pentru gestionarea și transportul deșeurilor, acesta a fost considerat „un acord bine negociat din punct de vedere economic” de către experții în politica energetică nucleară. Pe scurt, a fost o afacere bună pentru Turcia.
Programul de energie nucleară din Turcia se bazează pe abordarea build-own-operate, care, prin definiție, cere ca o terță parte, Rosatom, să conducă și să dețină centrala. În plus, aranjamentele de garantare a combustibilului și de preluare lasă Turcia fără acces direct la materiale nucleare și, prin urmare, fără posibilitatea de a deturna astfel de materiale pentru utilizări nepașnice.
Dar modelul folosit pentru dezvoltarea centralei nucleare Akkuyu face ca Turcia să fie puternic dependentă de tehnologia rusă. Având în vedere că Moscova își folosește activele energetice pentru constrângere, viitorul cooperării nucleare dintre Turcia și Rusia ar putea fi adevărata problemă.
Din perspectiva securității energetice, acordul nuclear nu rezolvă dependența Turciei de gazul natural al Rusiei, ci mai degrabă adaugă o a doua dependență de tehnologia nucleară. Turcia nu va mai depinde acum doar de Gazprom, ci și de Rosatom – două companii rusești controlate de stat.
Un alt risc pentru Turcia pe care îl prezintă acordul său cu Rusia se referă la dependența de resurse umane la niveluri care nu au fost încă văzute în nicio altă industrie a energiei nucleare.
Acordul cu Rusia cere ca nu numai autoritățile de reglementare, ci și studenții turci în inginerie nucleară să fie pregătiți în Rusia. Deși ar putea fi văzută ca o bună oportunitate de formare pentru studenții turci, înseamnă, de asemenea, că Turcia va depinde în totalitate de Rusia pentru capacitatea sa viitoare de resurse umane, având în vedere că nicio altă țară nu operează în prezent aceste reactoare.
