Controversele continuă în jurul Mariei Montessori. Unii sunt încântați de sistemul său educațional, în timp ce alții nu pot înțelege cum ar putea avea încredere în învățăturile unei femei care și-a abandonat propriul copil.
Soarta acestei femei extraordinare este foarte interesantă. Maria Montessori a dus o luptă constantă cu convențiile și stereotipurile acelei perioade.
A reușit să devină medic în ciuda tuturor tachinărilor.
Maria era pasionată de științele exacte și visa de mică să devină medic sau inginer. Dar tatăl său nu era de acord ca ea să studieze, deoarece femeile nu au nevoie de studii. Faptul că o femeie dorea să devină medic părea complet de neconceput pentru societatea italiană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Maria a reușit să susțină toate examenele și a fost admisă la facultatea de medicină. Când Montessori studia la facultatea de medicină studenții considerau prezența ei în apropierea lor indecentă. Din simplul motiv că era femeie. Pentru a-și atinge scopul a fost nevoită să depășească foarte multe obstacole.
Succesul ei academic nu a putut fi trecut cu vederea. După absolvire a devenit expert în medicina pediatrică și una dintre primele femei din istoria Italiei care au primit titlul de doctor în științe.
A decis să salveze copiii care erau considerați lipsiți de speranță.
Lucrând cu diferiți copii și vizitând mai multe orfelinate, Maria a observat că unele forme de retard, care în acel moment erau considerate drept o sentință, pot fi compensate. Acești copii se puteau dezvolta. Bazându-se pe studii și pe experiența sa a început să-și creeze propriul sistem de predare. În timpul unor congrese științifice a afirmat că o astfel de problemă ține mai mult de pedagogie și că acești copii au nevoie de un mentor.
Maria și-a creat propriile metode care au fost aplicate imediat. Profesorii au remarcat primele succese atunci când acești copii au reușit să susțină examenele.
Secretele vieții personale și despărțirea de fiul său.
Acest capitol din viața sa este foarte trist. La 28 de ani Maria Montessori dă naștere unicului său copil. Partenerul său era Giuseppe Montessano, un coleg de lucru. Maria nu s-a căsătorit niciodată și a încercat să-și țină relația și copilul departe de ochii lumii. De aceea și-a dat fiul unei familii adoptive. Nu pentru că nu-l iubea. Dar pentru că se născuse în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că o aștepta statutul de mamă singură. Iar un astfel de statut nu i-ar fi permis să obțină succese în carieră. Această decizie a fost extrem de dificilă pentru ea. Când fiul devenise deja adult, Maria l-a dus la ea. Mario a iertat-o și i-a susținut toate ideile, a lucrat ca traducător împreună cu ea, iar mai târziu și-a continuat activitatea și a apărat cu ardoare principiile metodei Montessori.
Calea spre faima mondială.
Maria și-a continuat studiile, a pledat pentru drepturile copiilor și ale femeilor. Ea a înțeles că aceste principii ar putea fi aplicate și în cazul celorlalți copii, dar acest lucru nu a putut fi făcut până când nu i s-a permis să lucreze cu elevii din cartierele sărace. Astfel a început istoria „caselor de copii” care au început treptat să apară în toată Italia.
Mai târziu a început să călătorească în afara Italiei, autoritatea sa a crescut și, în cele din urmă, a început să fie apreciată și în alte țări.
Care sunt principiile de bază ale acestui sistem?
Sunt destul de simple: copilul trebuie să aleagă ceea ce vrea să facă, să-și dezvolte independența și responsabilitatea. Adultul îl poate ajuta, dar indirect și fără a insista.
